| 1.
|
PRĂVĂL'I, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbusi, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălţime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăstia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănţui cu putere, a se porni cu violenţă. 3. Tranz. si refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbusi. - Din bg. provalja, scr. provaliti. Sursă
: DEX'98
(25463)
- RACAI |
| |
| 2.
|
PRĂVĂL'I vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbusi. 3. v. cădea. 4. v. rostogoli. 5. a (se) rostogoli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăbusi. (Apa se ~ de la înălţime, formând o cascadă.) 8. v. povârni. Sursă
: Sinonime
( 202545)
- siveco |
| |
| 3.
|
|
| |
| 4.
|
prăvăl'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. prăvăl'esc, imperf. 3 sg. prăvăle'a; conj. prez. 3 sg. si pl. prăvăle'ască Sursă
: DOR
(273514)
- siveco |
| |
| 5.
|
A PRĂVAL//'I ~'esc tranz. 1) A face să se prăvălească. 2) (obiecte sau fiinţe, aflate în poziţie verticală) A culca la pământ; a doborî. /<bulg. provalja se, sb. provaliti Sursă
: NODEX
(348920)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE PRĂVĂL//'I mă ~'esc intranz. 1) A cădea de la înălţime. 2) A-si pierde poziţia verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a cădea; a pica; a se răsturna. 3) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăbusi. /<bulg. provalja se, sb. provaliti Sursă
: NODEX
(348921)
- siveco |
| |
|
|